O mare dramă

O ştire tulburătoare a circulat pe internet. Paul Gascoigne s-a sinucis. Zeci de mii de telefoane au fost la The Sun şi la Poliţia din Anglia, dar nimeni nu a putut confirma. Pînă la urmă s-a dovedit că a fost o alarmă falsă. „Gazza” nu mai are însă scăpare. Este foarte aproape de final. Pe internet a apărut o filmare de săptămîna trecută. Spune că s-a întîlnit cu Papa Ioan Paul al II-lea şi că l-au sunat cei de la Casa Albă. Păcat, mare păcat Gazza… Gîndiţi-vă cum ar fi să îl vedeţi aşa pe Hagi.

 

Finala

America’s got Talent a ajuns la finală. Instinctul şi urechea muzicală mi-au dat dreptate. Vă mai aduceţi aminte de el? A fost printre primele postări de pe acest blog. De fapt a doua… Urmăriţi acest om şi spuneţi-mi dacă merită să cîştige.

Mai jos aveţi şi ceilalţi patru concurenţi. Unul dintre ei este Eli Mattson…

 

O poveste absolut incredibilă!

Nu mai am cuvinte după ce am văzut acest film pe youtube. Orice discuţii despre iubire, prietenie nu-şi mai au sensul după ce vezi aşa ceva. Sper că niciodată cineva nu va mai spune că animalele nu sunt inteligente sau că nu ştiu să îşi exprime sentimentele…

Pe scurt… Doi oameni au cumpărat un pui de leu pe care l-au crescut mai mulţi ani. S-a făcut însă prea mare şi au decis să îl elibereze în sălbăticie, în Africa. După un an s-au întors să îl vadă. Mai jos aveţi reacţia leului…

 

Let’s play!

Sunteţi pasionaţi de poker? Ei bine eu sunt chiar obsedat. Deocamdată am avut probabil norocul ca nu am călcat decît o singura dată într-un cazino. Şi am făcut-o pentru că nu eram în România. Altfel nu îndrăzneam, mai ales în Timişoara. Vă propun un joc, care mie mi se pare cel mai realistic, dacă vrei să simţi cu adevărat tensiunea unui joc. Pe net poate fi găsit simplu sub denumirea de PKR. Se poate juca pe bani adevăraţi, cu ajutorul unui card, sau pe bani virtuali. Există interacţiune mereu cu ceilalţi de la masă, ceea ce este un lucru extraordinar. Poţi să joci la mese de 2, de 6 sau de 10. Blind-urile sunt şi ele diferite. 5-10 dolari, 50-100 dolari, 200-400 dolari, 500-1000 dolari. Dacă veţi juca pe bani virtuali nu vă recomand altceva decît 5-10 dolari :-). Măcar pentru început.

Am hotărât să fac nişte print-screen-uri ultima oara cînd am jucat şi a dat norocul peste mine! Mi-au venit de două ori consecutiv, doi Aşi. Prima oară nu prea mi-a ieşit mare lucru, dar a doua oară am luat un pot uriaş, de 16.000 de dolari. Aştept impresii. Cum vi se pare?

 

Cum să atragi cititorul?

Lupta între ziare este cruntă în zilele de astăzi. Se caută titluri extraordinare şi când intri să citeşti efectiv ştirea te pufneşte râsul. Vă ofer doar două exemple şi vă întreb care este părerea voastră? Vă distrează sau vă enervează?

 

Ca să ne înveselim

Va propun două momente super amuzante. M-au binedispus la maxim. Aşa sunt de fapt muncitorii din Romania!!!

 

Nu mai plecaţi…

Nu îmi dau seama ce se întâmplă. Tot mai multe nume mari dispar şi nici nu ne dăm seama. Prea multe cuvinte sunt de prisos pentru că nu cred că mai exprimă nimic. Doar dacă vă spun numele lor este de ajuns. În ultimii ani parcă a fost un dezastru. Adrian Pintea, Florian Pittis, Colea Rautu, Gică Petrescu, Iuliu Moldovan, Ilarion Ciobanu, Laura Stoica… Pe mine cel mai mult m-a marcat dispariţia lui Gil Dobrică. Nu ştiu de ce. Poate pentru că am avut ocazia să discut o singură dată cu el. M-a impresionat.

Priviţi cântecul până la final şi veţi vedea cîtă energie putea emana chiar dacă trăia o viaţă de coşmar…

 

„Vreţi să vă povestesc chiar tot ce ştiu?”

Dănuţ are din nou probleme pentru că ştie că băieţii vor să îl desfiinţeze. Iarăşi! Aseară am butonat timp de vreo 5 ore şi de fiecare dată Dănuţ vorbea de unul singur şi făcea dezvăluiri. Total atipic pentru el, pasivitatea sa fiind cunoscută ca unul din marile atu-uri pentru audienţa pe care o are.  Când s-au terminat meciurile din Italia, Spania şi o partidă din America de Sud am mutat pe marele OTV pentru un final apoteotic înainte de culcare. Era 2:30…  Şi atunci am văzut întrebarea genială! „Vreţi să vă povestesc chiar tot ce ştiu?”. Nu am destule paranteze care să îmi exprime amuzamentul pentru această întrebare. Chiar am fost curios cum va decide patronul să arate rezultatul final al întrebării. Aşa că mai jos aveţi exemplificarea. Patronul se laudă şi cu audienţe de 5, 6 milioane de telespectatori. Cam cîţi oameni ar fi trebuit să voteze de la 2:30 la 2:50 pentru ca „DA”-ul să crească cu 8 %? 🙂

Care credeţi că a fost finalul emisiuni?! „Având în vedere că aţi votat într-un număr atât de mare, mâine vă promit dezvăluiri şi mai importante!”

PS: De remarcat de asemenea ce este scris în partea din stânga a ecranului!!!

 

Start!

Inter a început în sfârşit campionatul după egalul de la Sampdoria. A fost nevoie de un meci cu mari implicatii pentru fani ca Inter să obţină prima victorie în acest sezon. Chinuită! Foarte chinuită! Îmi aduc aminte însă că aceasta era acuza pentru Mourinho şi la Chelsea. Foarte multe critici pentru joc slab, dar întotdeauna victorii şi trofee. Accept.

Inter a zdrobit întotdeauna Catania pe teren propriu. Scoruri de la 3-0 în sus. A existat chiar şi un record negativ pentru adversarii de sâmbătă. 5-1, jucătorii de la Catania marcându-şi 4 autogoluri! În etapa aceasta au reuşit să îşi înjumătăţească această „performanţă”. Echipa lui Zenga şi-a marcat de două ori în proprie poartă şi Inter a câştigat cu 2-1, chiar dacă a evoluat 60 de minute cu un om în minus, Muntari fiind eliminat. Atracţia meciului a fost însă alta. Walter Zenga a revenit pe San Siro. „L’Uomo Ragno”, care a evoluat în 473 de meciuri (!) pentru Inter. De la retragerea lui Zamorano nu am mai văzut asemenea emoţii pe San Siro.

Meciul nu prea a avut istoric. Quaresma a debutat perfect, obligându-şi un adversar să îşi înscrie în proprie poartă, iar Mourinho s-a enervat când jucătorii s-au bucurat la golul de 1-1. În rest, normalitate. Dominare chiar şi în zece oamenii şi emoţii zero. În minutul 61 a intrat acelaşi indolent Dică. În 30 de minute, pe numărate, cred că a atins de maxim 10 ori mingea. Aceeaşi fugă în reluare de la Steaua.

Ah şi încă ceva. La pauză o bătaie de toată frumuseţea…

PS: Felicitari milan şi mulţumesc pentru un start „liniştit” de sezon…

 

The Falling Man

Vă propun un documentar fantastic. L-am văzut pentru prima dată acum 5 zile şi nu m-am putut desprinde de televizor. Trebuie să îl urmăriţi ca să vedeţi şi voi care este concepţia americanilor despre oamenii care s-au aruncat de la etajele superioare ale World Trade Center, alegând astfel o moarte mai uşoară. Un asemenea destin nu este acceptat însă de „Marele Popor American” aşa cum îmi spunea un apropiat. În acele momente groaznice, dacă te aruncai de la etaj pentru a nu fi ars de viu erai considerat un laş. Chiar dacă erai părintele sau soţul acelei persoane care te consideră un laş…