RSS

Arhive pe etichete: Champions League Final

Două minute?

La asta se rezumă un an întreg de muncă pentru o echipă colosală? Două minute! 60 de secunde au despărțit-o pe Atletico de cel mai bun sezon din istorie. Toți cei care sunt fani Atleti, dar l-au blamat pe Mourinho pentru jocurile sale închise, nu au mai zis acum nimic de tactica aleasă de Simeone. Altă șansă nu avea, zic eu. Echipa lui nu s-a prăbușit în minutul 93. S-a stors încet până în minutul 75, iar atunci a capitulat. Și acum am în minte imaginea disperată a lui Godin care le făcea semne disperate colegilor să iasă din apărare după ce bubuiau mingea, dar nimeni nu mai îndrăznea pentru că toți știau cât de greu le-ar fi fost să revină în defensivă. Sunt rare momentele în fotbal când nu câștiga banul. Chiar dacă a fost cel mai slab jucător de pe teren, Bale le-a dat lovitura finală adversarilor, iar de acolo a urmat dezastrul. 100 de milioane de euro. 

În doar câteva minute, Ancelotti a redevenit un „grande”, de talia lui Bob Paisley. De fapt, Carlo are 5 trofee. Trei ca antrenor și două ca jucător. A naibii istorie.

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 25/05/2014 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , ,

Ziua 3. Italia-Franţa-Spania. Vamos a Madrid! Dar deocamdată suntem la Castellon…

După o seară perfectă, Savona a părut doar o mare greşeală. Un vânt groaznic şi o locaţie care se află prea departe de destinaţia de azi şi prea aproape de destinaţia de acum 2 zile! Aşa că azi a fost o zi cruntă cu 1112 km parcurşi într-o zi în care totul s-a mişcat fără oprire. Şi cînd ne-am oprit să mergem la budă părea că suntem pe autostradă. Peisajul de pe rivieră a fost exact acela pe care l-am aşteptat…

Dar parcă toată distracţia a fost dată peste cap de cifrele fără milă pe care le vedeam pe gps. 1086 de km până la oprirea din Castellon era o lovitură direct în moalele cojonesului meu stâng. Aşa că s-a abordat prima tactică de păcălire a adversarului. De exemplu la 999 de km au fost primele urale! „Mai avem doar 900 de km! Suntem în grafic”. Dar când gps-ul ne mai arăta vreo 399 de km, nici mulajul pe care m-am chinuit să-l fac toată ziua în scaun nu mai părea să zâmbească.

Montpellier, oraşul neprevăzut.

Până să ajungem însă la 399 de km am primit o altă lovitură în partea centrală a corpului. Mai exact pe la jumătatea drumului de astăzi s-a aprins un beculeţ sec pe bord, iar cartea maşinii spunea simplu. Opriţi că distribuţia e varză. Telefonul la Hyundai România transmitea acelaşi mesaj şi după doar 5 km de autostradă am tras brusc dreapta şi am aterizat în Montpellier. Şi ia nene Hyundai-u de unde nu-i.

După vreo 30 de minute de căutări, am slăbit în 2 ore cât pentru toată luna: „Să vedem, trebuie să o urcăm pe rampă”, a fost mesajul Hyundaiului francez. Şi caută băi hotel în mijlocul Franţei şi fă-ţi planuri cum să ajungi la meci fără 500 de euro pe care îi plăteşti să-ţi înlocuiască jumate de maşină. Transformări stomacale care nu pot fi explicate pe un blog serios, s.a.m.d. După 50 de minute de teste vine şi concluzia: „C”etait un erreur de l’ordinateur, mais vous avez des problemes avec le compresseur de l’air conditionee. Vous ne payez pas parce que c’est dans la garanti”. Mai exact… Eroare de calculator, problema cu aeru’ condiţionat! Păi băi bibi!!! De aeru’ condiţionat îmi pasă mie după ce vedeam cum mă întorc acasă cu pejou’? Cristian avea diagnosticul încă de cum s-a produs măreţia: “Non ti preocupare. Cu o resetare se pune totul la punct. Asta îţi vor spune şi medicii Hyundai”

Momentul ăsta neprevăzut ne-a dat însă ocazia să vedem un oraşel absolut fantastic!



Şi tot aici a fost şi momentul în care am văzut prima domnişoară cât de cât serioasă în cele 3 zile petrecute pe drum.


Cristian a reuşit să inducă în eroare toţi căcaţii care ne-au umilit cu tichetele de autostradă, MAI ALES ÎN SPANIA! Băi deci nu se poate aşa ceva! Din 30 în 30 de km plăteşti. 10,29 euro, 17, 12 euro, 4, 09 euro, 3, 15 euro, 4, 50 euro. N-am înţeles toată ziua care naiba este sistemul prin care îmi calculezi ăia 09 cenţi! Singura modalitate de protest a fost salutul, unul diferit, din gheretă în gheretă.

Bonsoir,

Bona sera,

Să trăieşti,

Buon giorno (cu un hăhăi tembel din partea amândurora pentru că se petrecea la 11 seara)

ŞI NU ÎN ULTIMUL RÂND, momentul maxim al zilei…

Bona sera…bona seraaaaa senorita!!! (într-un do major greu de reprodus)


Singura bucurie a Cristianului, care a condus ca un erou a fost balta din Montpellier cu care s-a pozat atât de mândru.


A urmat rapid şi în trecere Barcelona, care oricum ne-a luat vreo 30 de minute să ieşim din ea, fără să părăsim măcar de pe autostradă! Am forţat ca chiorii pentru a ajunge la Mihai şi pentru a mă ţine de o promisiune. Aşa că Mihai…AM PROMIS…AM VENIT!



Toată această postare a fost scrisă din maşină pentru ca ego-ul meu să poată digera cumva ultimii 200 de km. Am început să scriu la 203 km şi am terminat la 181. Dar nu vă puteţi imagina cât înseamnă 181 de km pînă la final după 900 de km în 12 ore. ARGHHHHHHHHHHHHH. Că iar vine ghereta cu plătitu!!!!!!!!!




 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20/05/2010 în Jurnal de Bord, MADRID

 

Etichete: , , , , ,

Fiii ploii. Prima zi. Serbia-Croatia-Slovenia!

La 12:30 am ieşit cu o relaxare cruntă din Timişoara chiar dacă plecarea a fost lungită inexplicabil. A fost soare, a fost superb, a fost senin şi perfect! Exact vreo 10 km, de la Timişoara la Şag… În rest, rupere de nori.  Furtună, mizerie şi căcat de păsări pe geam. Concediul perfect. Dar totuşi… Un 120 lejer până la ieşirea de la Moraviţa unde normal că vameşii au stat fandaţi vreo 10 minute până să se obosească să-şi arunce privirea pe 2 paşapoarte. Am trecut vama, dar parcă nimic nu s-a schimbat. Ba da, doar vremea pentru vreo 3 minute în Vrsac, unde amatorul a scos rapid aparatul când a văzut două maşini care l-au impresionat profund…

Dar apoi am ţinut-o într-o fleşcăială generală pînă în Slovenia!

Până la momentul Slovenia însă, a avut loc cel mai dificil moment al zilei, care a purtat un nume simplu. BELGRAD! Un coşmar care a ţinut vreo două ore pentru că băieţii, din motive foarte întemeiate au decis să nu pună nici un semn cu drumul spre Zagreb în oraşul lor. Respectul meu de montagnard şi Cristofor Columb a dispărut după exact vreo 10 minute în care am realizat ca ne-am pierdut complet, dar Cristi nu, că Batman Batman!

„- Bă n-ai încredere în mine? Dacă ţi-am zis că te scot din Belgrad te scot! Vreau doar să mă asculţi şi nu ma fă că mă dau jos în 3 secunde.”

Bine, figurant… nici n-ar fi îndrăznit să deschidă uşa pentru că afară era aceeaşi ploaie care mi-a gâdilat cerebelul toată ziua. Numa’ că după vreo  50 de minute mi-am băgat picioarele în indicaţiile lui pentru că mi-am dat seama că mai mult ca sigur ne îndreptam spre Germania. Aşa că am preluat controlul! După alte 20 de minute de buimăceală, de data asta a mea pentru că figurantul intrase în „silenzio stampa”, am realizat că direcţia poate fi doar Burkina Faso după reacţia omului la care am sărit din maşină să cer indicaţii. Şi dă-i şi muie şi scandal şi contradicţii. Aşa că salvarea putea fi doar la 2 gagici, pe care după vreo 20 de secunde credeam că psihoterapeutul meu le va pocni:

– „Excuse me, can you please help me with the road to Zagreb? We are a little bit lost…

– Come on… I don’t believe you!

– What?!

– I don’t believe you, I know you are serbian.

– I promise! Look at my numbers, I’m not joking”.

Cîteva glume ieftine apoi, ucise şi mai mult de repliCA CRistianului: „Dă-le naibii de zdrenţe, hai să mergem!”

DAR răbdarea e o virtute pe care puţini o au, aşa că fetele, de la care n-am reţinut nici măcat numele ca să nu mai vorbim de altceva, m-au aruncat direct spre autostrada de Zagreb. Băi nene. Ploaia care a urmat şi pe autostradă, la 150 de km/h părea cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în ziua aia!

Perioada de linişte care a urmat era una de care am avut amândoi nevoie. Doar norişorii din faţa noastră ne zâmbeau la fel de pervers. Ne-a unit din nou în gânduri doar nesimţirea ălora care îşi bat joc de toată lumea cu preţul autostrăzii. Adică aşa pe scurt, până în Slovenia n-am scăpat fără 60 de euro. „Ar trebui să le cerem despăgubiri pentru ploaia de căcat pe care au avut-o”, dar gluma a ţinut prea puţin pentru că realitatea sufla a gol prin buzunare. Croaţia a fost pînă la urmă doar ţara în care am crezut şi noi că o să vedem un tsunami chiar între picioarele noastre. Aşa că ne-am băgat rapid piciorul şi ne-am reconectat doar după vamă…


… Vamă care la intrarea în Slovenia a fost monumental de seacă. Am oprit la o tonetă unde am plătit 1 euro, pentru că probabil respiram pe autostrada lor şi am întrebat deja sictirit: „Hai băi fir-ar drumu mă-sii! How much pînă în Slovenia?”. „1 km!” „Băi jură-te!” Şi iureş băi tată! Ce a urmat…poveste! Munţi, peisaje, vrăjeli şi nu în ultimul rînd… SOAREEEEEEEEEE!!!!!!!!!!

Chiar dacă ne-au apucat gânduri ciudate să forţăm pînă în Italia, care oricum e la o aruncătură de scuipat de locul în care ne-am oprit, am decis să rămînem în Postjona unde mîine ne aşteaptă nişte peşteri de vis. Asta pe lângă drumul de 600 de kilometri fix până în Italia, care ne va lăsa pe malul mării pentru o noapte. Seara a fost cruntă pentru că s-a încheiat cu o cină pe care mi-e greu să o descriu…Iar poza de mai jos este prea blândă pentru a spune ce s-a întâmplat în realitate!


Copilotul s-a culcat rapid că a fost prea obosit să stea pe scaunul pasagerului 766 de km, iar eu am rămas să visez într-un orăşel din Slovenia, care simte şi el aerul care m-a făcut să-mi doresc drumul ăsta…



 
Scrie un comentariu

Scris de pe 18/05/2010 în Jurnal de Bord, MADRID

 

Etichete: , , , , ,

Long way round

– Vrei să facem ceva sandwichuri pentru drum?

– Da…

– Ai vreo preferinţă?

– Nu contează mă. Orice! Eu mânc şi flăcări…


AMR 12 ore! Următorul post se va numi… Ziua 1. Slovenia

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17/05/2010 în Jurnal de Bord, MADRID

 

Etichete: , , , , , ,

„Unde mergem bă!?”

Pregătirile au intrat pe ultima sută de metri aşa că a venit momentul să faceţi şi voi cunoştinţă cu psihologul, psihoterapeutul, preparatorul meu fizic şi în acelaşi timp singurul om care mă poate suporta 10 zile, Cristian. Pentru prieteni Cristi, dar trebuie să ajungeţi la un anumit nivel ca să vi se permită acest apelativ. Pentru fete, Claia („aveam păru’ mare bă”).

După cum menţionam, lucrurile au luat o turnură serioasă în ultimele 2 zile, am încercat să facem rezervarea la  hoteluri şi am intrat puţin în panică pentru că ne-am dat seama că vom fi la limită cu banii. Aşa că „neînţelesul” a oferit primele sfaturi preţioase: „În loc să fii prost şi să te stresezi că dăm o grămadă de bani pe drum, mai bine te pregăteşti pînă plecăm să poţi rezista cîteva zile fără apă şi fără mâncare”. Acum înţelegeţi de ce vine? Încă de mai jos vă puteţi da seama că e un mare fan Inter…

„- Zi mă o dumă, ceva, să te placă lumea, că ăsta e articolul tău de prezentare!

– Nu ştiu… Zi-le traseul la prietenii tăi. Buhahahahahahh. Ai înnebunit, mă pun acuma să dau declaraţii. Auzi mă la el, articol de prezentare.  Scrie dracu’ ce vrei!”

E clar. Se anunţă o săptămînă cruntă cu un mare fan Lazio, care nici acum nu înţeleg cum s-a pricopsit cu mine. Sau mă rog…viceversa.

– „Zi-le mă cum îmi scrii ca prostu mesaje la 3 dimineaţa şi îmi explici că te bazezi pe mine. Şi că deja ai ales Kranjska Gora ca prima oprire. Şi că nu ştiu ce dracu mă făceam şi cum dormeam dacă nu aflam asta ieri noapte la ora 4.”

E doar începutul…

AMR: 4

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 13/05/2010 în Jurnal de Bord, MADRID

 

Etichete: , , ,