RSS

Arhivele lunare: Mai 2010

„N-am murit degeaba! N-am devenit unul dintre voi!”

Asta i-a spus Otto Hampel inspectorului Gestapo, Willy Pueschel cu doar câteva minute înainte să moară. Povestea lui Otto şi a Elisei iese la iveală după 63 de ani şi te face să trăieşti momente care astăzi par atât de îndepăratate. Fără arme, cu frica de moarte, Otto avea o singură modalitate de a lupta împotriva Gestapo-ului. Prin timbre! Când reuşea să facă rost de cerneală, Otto fugea noaptea pe străzile din Berlin şi arunca timbre care îi puteau aduce în orice secundă moartea. Alături de soţia sa Elise, îşi driblau zi de zi destinul într-o luptă privată cu un regim în care puţini se regăseau: „Regimul lui Hitler nu ne va aduce pacea!”, „Războiul lui Hitler este moartea muncitorului” sau „Poporule german trezeşte-te! Trebuie să ne salvăm de la Hitlerism” erau mesajele clare ale celor doi.

Cei doi reuşesc să părăsească Berlinul chiar înainte de a fi descoperiţi. Deşi poate părea incredibil, cei doi nu erau evrei! Otto lucra la Siemens, iar Elise era chiar membră a Ligii Naziste Feminine. Doborâtă de durere după ce fratele Kurt este omorât pe câmpul de luptă împotriva Franţei, Elise începe să scrie din nou chiar dacă cei doi făceau tot posibilul pentru a nu atrage atenţia. Pasiunea lor  se dovedeşte o mare greşeală de această dată pentru că sunt arestaţi şi supuşi la terori greu de reprodus. Nimeni însă nu se îndoia de faptul că cele 200 de timbre aruncate în căsuţele poştale şi în scările blocurilor nu fuseseră în zadar. Pe 20 octombrie 1942, cel mai bun prieten al lui Otto îl trădează, iar cei doi trebuie să-şi înfrunte finalul. Cu capul sus, cei Otto îşi acceptă moartea fiind convinşti că nimic nu a fost în van. Lupta lor a avut însă un preţ foarte scump pentru că nici astăzi nu li se cunoaşte locul de veci.

Au fost necesari 63 de ani pentru ca povestea scrisă de Hans Fallada, Rudolf Ditzen pe numele său adevărat, să fie publicată. Dependent de medicamente şi alcool, Rudolf şi-a luat numele după celebra poveste a fraţilor Grimm. Deşi era un prozator desăvârşit şi plin de succes, într-un moment de slăbiciune Ditzen a tras cu pistolul spre soţia sa şi chiar dacă nu a nimerit-o a ajuns la azilul de nebuni. Aici l-a întîlnit pe prietenul său Johannes Becher, care păstrase întreaga poveste a lui Otto şi Elise. Autorul nu a putut să-şi trăiască din plin succesul fiind doborât de o supradoză de morfină. Germanii analizează în aceste zile posibilitatea de a publica povestea şi în ţara natală a lui Ditzen, iar fiul său Ulrich, în vârstă de 85 de ani ştie ce ar fi face tatăl său: „Acolo unde este el, sunt sigur că-şi va umple un pahar şi va toasta în cinstea realizării sale”.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 31/05/2010 în Drama

 

Etichete: , , , , , ,

Steaua are antrenor!

Ce Piţi, ce Stoichiţă? Steaua are antrenor de foarte mulţi ani, iar cei de la zerozero.pt îl ştiu foarte bine!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30/05/2010 în Ciudat

 

Etichete: ,

Un om preocupat

Mă gândesc cum trebuie să fie un tatuator care la un moment dat ajunge să se uite cu mari emoţii la meciurile unei echipe. Sau măcar la meciurile unui jucător. Dacă ai parte de un client „adevărat” te îmbogăţeşte în doar câteva sezoane.  Vă puteţi imagina un tatuator care într-o zi se trezeşte pe scaunul său cu Mourinho care este decis să-şi treacă trofeele pe piele? Ai belit-o băi nenicule! „Sono il migliore!” „Sou o melhor” sau şi mai simplu „I’m the best”! Până atunci, mai mult ca sigur însă, Materazzi e un adevărat peştişor de aur pentru peniţa lor…


 
Scrie un comentariu

Scris de pe 30/05/2010 în Special

 

Etichete: ,

Se practică!

Pffff…Cristi să vezi şi să nu crezi! Am înţeles că urăşti presa din Romania, dar ai auzit de goal.com? Au scris despre al tău coleg de pe partea cealalată a bulevardului şi i-au cam băgat cuvinţele în gură, indiferent dacă în cele din urmă va pleca sau nu. Hai te rog eu intră şi cu ei în silenzio vreme de un an!

 
2 comentarii

Scris de pe 29/05/2010 în Ciudat

 

Etichete: , , , ,

Ovi şi Paula…chapeau!

Când am impresii de rahat am capacitatea de a-mi face apoi mea culpa. Am crezut că România nu va avea nicio şansă la Eurovision, dar interpretarea din finală a fost absolut fabuloasă. Trecând peste faptul că România nu va câştiga niciodată concursul ăsta făcut doar pentru cei cu foarte mulţi euroaşi, cei doi de mai jos au fost fantastici. O interpretare fără zgârici la ureche, iar ceea ce face Paula la minutul 2:00 este de domeniul fantasticului. Aşa cum se aşteptau toţi a câştigat Germania pentru că Stefan Raab transformă în aur orice căcăţel pe care îl atinge.

PS: Mă doare durerea când mă gândesc că în anii trecuţi am fost reprezentaţi de Dl Problemă

 
2 comentarii

Scris de pe 29/05/2010 în Distracţie

 

Etichete: , , ,

Cristi eşti un „superb”…

Superb, în acelaşi stil în care l-ai spus şi tu la ultima conferinţă de presă. Tu ne spui de ani de zile din calitatea ta de mare campion, dar noi suntem nişte naivi şi nu realizăm. Cristi, dragii tăi italieni au un cuvânt care se numeşte „umiltà”. Din păcate, sunt foarte convins să cochetez cu ideea că îţi displace total. Nu înţeleg de ce te mai oboseşti să vii în România asta care ţi se pare de un mare căcat. Nu-ţi mai place fotbalul românesc, nu-ţi plac ziariştii. Nici nu văd de ce ţi-ar place. Tu te-ai născut în Italia, ai jucat mereu într-un spirit de campion, n-ai trecut niciodată pe la Reşiţa sau pe la Craiova. Tu mereu simţi o povară mai mare decât ar vrea alţii să o simţi. Tu accepţi realităţi crunte pe care ţi le-ai construit într-o lume din care doar tu înţelegi ceva. În România sunt doar proşti despre care ţi-ai făcut cu colegii tăi nişte idei clare. „Sunt mulţi care se vor bucura după această înfrângere”! Da, Cristi. Am tremurat toată săptămâna să vină meciul naţionalei şi voi să pierdeţi pentru ca eu să pot jubila. M-am mândrit ca un prost pe Bernabeu că este un român în teren şi încercam să-l calmez pe cel de lângă mine care repeta obsedant: „Băi dar Chivu ăsta e cel mai slab de pe teren!”. Nu contează că Robben a făcut bulevard din flancul tău şi că azi ai fost plictisit din prima secundă. Tu eşti plictisit mereu şi mi-e foarte greu să înţeleg de ce. Tu la Inter, eşti un fel de Parpas la Steaua. Adică un jucător bunicel, probabil cel mai limitat din primul 11 al italienilor. Dar pentru că ai avut norocul/ghinionul să lucrezi cu Mourinho nu realizezi încă acest lucru. Cristiano…tu realizezi cât de puţin înseamnă pentru o echipă ca în trei ani fundaşul stânga să înscrie un singur gol? Fundaş care a mai jucat şi mijlocaş central şi mijlocaş stânga? N-ai cum pentru că eşti prea absorbit de realitatea pe care ţi-ai creat-o!

Da Cristi. Fotbalul românesc chiar este de rahat, dar asta o ştim cu toţii. Faptul că tu vii ca un savant şi ne aduci aminte acest lucru deranjează. Şi nu deranjează pentru că este un lucru real, ci pentru că tu ai posibilitatea să-l schimbi. Ai avut lângă tine în teren astăzi un decar căruia ai putea să-i spui că este nepotrivit pentru el să facă asemenea gesturi. Ai avut în dreapta ta un jucător pe care puteai să-l sfătuieşti să-şi înfrîneze pornirile de acest gen. Asta este naţionala a cărui căpitan eşti dragă Cristi! O naţională „superbă”!

Şi da Cristi…şi noi am obosit! Nu ne mai obosi în plus cu plictiseala şi sictirul tău…

Unde eşti Cristi? Ai uitat să zâmbeşti?

 
Un comentariu

Scris de pe 29/05/2010 în Drama

 

Etichete: , , ,

Care-i soluţia?

Stau şi mă minunez la ştirea asta din Libertatea şi de când am văzut-o încerc să-mi imaginez care ar fi pedeapsa potrivită pentru gunoiul ăsta. La pedeapsa cu moartea poţi doar să speri pentru că noi trăim într-un popor prea elevat ca să luăm atitudine împotriva animalelor. Sau pardon, că animalele n-au nici o vină pentru a fi comparate cu scursura asta. El, în genialitatea lui perversă şi-a imaginat că dacă face figura asta într-un orăşel uitat de lume, n-o să bage nimeni de seamă cît de nenorocit este. Şi totuşi care e soluţia? Să-i cari pumni şi picioare până cere îndurare? Cu ce ar ajuta asta fetiţa care va rămâne traumatizată pe viaţă? Să-l laşi să putrezească într-o închisoare, unde s-ar putea să aibă chiar un nivel mai bun de trai decât are el în momentul ăsta? I-ai face doar un bine…

Uite de ce gândul îmi fuge din nou la legea lui Ştefan cel Mare:

“Velcare au velcine va indrazni a se napusti asupra tinerelor fete cu strumeleagul invartosat, predepsit va fi de lege prin taierea scarbavnicului madular si aruncarea lui la rete”.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29/05/2010 în Drama

 

Etichete: ,