Arhive pe etichete: real madrid
Ce nu înţeleg…
Cum de un antrenoraş care a prins 6 luni la Real Madrid este „cel mai tare antrenor” care a fost vreodată în România? Really! I don’t get it!
Juan Ramon Lopez Caro
UB Lebrijana
Lebrija CD
UD Los Palacios
Dos Hermanas CF
UD Melilla
Real Mallorca B
Real Madrid B
Real Madrid Castilla
Real Madrid
Racing de Santander
Levante UD
Celta de Vigo
Spain Under-21
FC Vaslui
Se practică!
Pffff…Cristi să vezi şi să nu crezi! Am înţeles că urăşti presa din Romania, dar ai auzit de goal.com? Au scris despre al tău coleg de pe partea cealalată a bulevardului şi i-au cam băgat cuvinţele în gură, indiferent dacă în cele din urmă va pleca sau nu. Hai te rog eu intră şi cu ei în silenzio vreme de un an!
„I had an empty feeling!”
Mă uit de cateva ore la baseball şi doi comentatori au oferit un dialog genial. Un meci cît de cît aprins, un fel de Real Madrid cu Osasuna…Real Madridu fiind Boston Red Sox, cealaltă neesenţială. Moment mort în meci, camerele pe comentatori şi începe un dialog…
– Well James I have to say it. Dear viewers I have to thank my friend here in the next to me…
– Don’t do it Rob…
– No…I have to. So I came to this match by airplane, I had 2 suitcases. I called a cab to go to the airport, I gave him the suitcases and I entered the cab. I left for a 1 and a half hour to the airport, I was happy I was just making my plane 10 minutes in advance when I got a phone call from my wife: „Honey…why is one of your suitcases in front of the house?”…
– Hahaha… I told you Rob… don’t do it!
– So… I just hoped I had the suitcase with my suits. But of course I didn’t. I had the one with my shorts and my ties. So again. Thanks to my friend who stands next to me. He promised he will give me the suit for a few days.
– Borrow Rob…not give.
– I tell you man. When my wife called… I had such an empty feeling. I felt so alone…
Marius Vizer: „Am o şcoală de fotbal care este înfrăţită cu Real Madrid”
Un personaj despre care nu se vorbeşte prea mult în România şi un personaj care vorbeşte foarte rar în România. În această noapte însă l-am găsit prima ştire pe Gazzetta dello Sport. Un interviu destul de lung din care am aflat chestii interesante. Marius Vizer este preşedintele Federaţiei Mondiale de Judo şi un apropiat al clubului Dinamo.
– Cum se face că oamenii faimoşi au făcut judo? Şi în trecut, dar şi în prezent…
– Judo-ul este un sport care formează caracterul, personalitatea şi dă un drum în viaţă. Avem exemplul Putin, care se antrenează de trei ori pe săptămână pe tatami. El este şi preşedintele onorific al Federaţiei Mondiale de Judo. Albert de Monaco este un fost judoka. Chiar şi Sarkozy a făcut judo.
– Poate să te ajute judo-ul să conduci mai bine o ţară?
– Eu cred că da pentru că este un prim pas spre disciplina. Disciplina care se învaţă prin judo te ajută să devii un lider în societatea civilă.
– Trebuie să trecem la fotbal. Din câte ştiu sunteţi un mare fan Real Madrid.
– Da, aşa este. Fotbalul este o mare pasiune de a mea şi sunt un mare fan al lui Real Madrid. Eu am o şcoală de fotbal în România, care este înfrăţită cu cea a celor de la Real Madrid. Am mulţi prieteni în fotbal, Dario Bonetti, unul dintre ei a antrenat în România…
– Cum este pt. dvs. să fiţi într-un asemenea moment dificil preşedintele unei Federaţii Mondiale?
– Dacă trebuie să fac o critică severă trecutului voi spune că nu am avut manifestări care să ne ajute să ne dezvoltăm. Acum avem un program încărcat internaţional, cu premii mari, de la 150.000 la 200.000 de dolari. Din păcate aveam puţină trecere în media, la tv şi în ziare, iar acest lucru ne-a adus probleme şi cu sponsorul nostru pentru că nu eram văzuţi prea des. Acum cu 15 concursuri în fiecare an putem să ne gândim să recucerim spaţiul pierdut. Avem acum un program foarte interesant care se numeşte „judo pentru toţi”.
– Acum 30 de ani s-a sărbătorit Căderea Zidului Berlinului. Cum aţi văzut acest moment dintr-un bloc comunist?
– Eu am emigrat în Austria în 1988 şi apoi am ajuns în Ungaria. De acolo am urmărit şi Căderea Zidului. Acum se discută de democraţie, dar este o altă poveste, mult mai lungă… Cert este că s-a făcut un pas important spre Europa şi spre UE.
– În cariera dvs. aţi pus mereu preţ pe copii. Care este mesajul prin care atrageţi un copil la judo?
– Mie judo-ul mi-a dat capacitatea de a merge mereu înainte. Nu a fost un mod de supravieţuire ci a fost un mod de a depăşi toate problemele din viaţă şi de a privi cu optimism ziua de mâine. Tocmai de aceea mă bucur că mă aflu aici, ca în fiecare an, la a 40-a ediţie a acestui turneu de judo. Avem alte trofee pe toate continentele şi voi încerca să fiu aproape de fiecare în parte
Lumea lui Chubalito 