RSS

Arhivele lunare: Iulie 2009

„And if this dream means anything, the world as we know it, is about to change”

Suporterii lui Poli au plecat spre Doneţk, iar eu am ajuns la a doua montare de imagini. Vedeţi mai jos ce a ieşit. Merită să rămâneţi doar pentru melodia de final.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 29/07/2009 în Poli

 

Etichete: ,

N-am cuvinte…

Am nişte nervi de nedescris. Am văzut un lucru care m-a făcut să vreau să plec. Să las totul baltă în secunda aia, să mă ridic şi să fug din ţara asta de cretini. M-am uitat ieri la ştirile Prima TV şi am rămas impresionat. Oamenii de acolo au tras un semnal de alarmă şi au făcut o ediţie specială a Jurnalului de la o groapă de gunoi pentru a atenţiona că dacă acestea nu vor deveni conforme cu normele UE se va ajunge la o amendă de 200.000 de euro pe zi. Şi chiar de la acea groapă oribilă, Adrian Bucur a prezentat o ştire. Eram însă atât de aborbit de ce se întîmplase pînă atunci încât nu am avut inspiraţia să mut deşi când aud de tragedii legate de copii nu ştiu cum să fac să uit mai repede. O tânără mamă  a fost nevoită să stea cu copilul de 3 ani la spital atunci pentru că nu avea cu cine să-şi lase al doilea copil, care este sugar. Într-un moment de neatenţie Adrian, care avea doar 3 ani, s-a îndreptat spre geam, a căzut şi nu a mai putut fi salvat. Cu o voce gâtuită şi ochii plini de lacrimi mama încerca să se scuze pentru că a adormit: „Eram foarte obosită şi am aţipit puţin. Copilul se juca pe aici, iar când m-am trezit nu mai era. Am strigat după el…”.

EI BINE ROMÂNII MEI ACUM DESCHIDEŢI OCHII!!!

N-am cuvinte să o descriu pe … asta! Şefa de secţie a spitalului din Tulcea, Emilia Breţcan intră acum în scenă. În mintea ei de… Pur şi simplu nu pot. Nu pot să mă cobor la un asemenea nivel. Aş înjura ca la uşa cortului o asemenea inconştientă care se presupune că are grijă de oamenii bolnavi. Şi credeţi-mă că am un vocabular foarte bogat! În timp ce mama plângea şi trecea prin cea mai mare dramă a vieţii ei, …  asta, fără să realizeze în creierul ei că o camera înregistrează şi sunetul, urlă în gura mare: „Nu mai plânge că tu eşti de vină! Să fi tu mamă internată şi să, să, să nu mai… Că ne-ai băgat într-o situaţie dramatică pe toţi”. Fiţi-ar vocea aia piţigăiată a dracu de … ce eşti!

Ea este mândria spitalului din Tulcea!

bretcan

Vedeti aici ce poate scoate pe gura o sefa de sectie a unui spital din Romania!

PS: Vă bagaţi să completaţi spaţiile goale lăsate în partea a doua a textului?

 
Un comentariu

Scris de pe 28/07/2009 în Drama

 

Etichete: ,

Mă obsedează!

Nu mai pot! De două zile ProTv-ul şi Sport.ro dau o ştire pe care efectiv nu pot să o înţeleg. Este vorba de plecarea lui Napoli de la Braşov. Începe frumos ştirea şi apoi mare titlul. „VEDI NAPOLI, PUOI MOLDO”. Înţeleg că probabil s-au inspirat din „Veni, Vidi, Vici”, dar tot nu e în regulă. Eu mă gîndesc că titlul vrea să însemne: „Uite-l pe Napoli, apoi pe Moldo”. Numai că este o mare problemă. PUOI vine de la verbul „a putea” în italiană. Deci… „Uite-l pe Napoli, poate Moldo” are vreun sens? Eu nu-l găsesc să mă stresează deja… Un „Vedi Napoli, poi Moldo” m-ar linişti!

napoli

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28/07/2009 în Ciudat

 

Etichete: , ,

Sub semnul EURO

Confruntarea dintre Şahtior şi Poli mi se pare nici mai mult nici mai puţin decât un duel între David şi Goliath. Zilele trecute, după o discuţie cu Sabău am început să caut cît valorează brazilienii din lotul lui Şahtior, pentru că antrenorul lui Poli spunea că se teme în mod special de ei. Şi credeţi-mă că m-am uitat de trei ori. Băieţii carioca ai lui Nea Mircea, care sunt în număr de 5, valorează pe piaţă în acest moment 49, 5 milioane de euro! În schimb, întreaga echipă a timişorenilor valorează 38 de milioane de euro!!! (atenţie din nou, 32 de jucători am pus la socoteală!). Acum explicaţi-mi şi mie cum pot să mă entuziasmez înaintea unui asemenea meci? Ce să sper? Că Timişoara va repeta ceea ce a făcut Anorthosis? Mi-e greu să cred. Anorthosis nu a jucat pentru calificare cu cîştigătoarea Cupei UEFA. Singurul lucru care îmi dă speranţe este o frază care Neluţu Sabău a repetat-o obsesiv în ultimele săptămîni: „Nu voi accepta să intrăm în teren, să pierdem şi apoi să spunem că doar atît s-a putut. Nu pot să fiu de acord cu aşa ceva”.

Ca o scurtă completare. Întreg lotul lui Şahtior valorează 126 de milioane de euro, iar cel al lui Poli 38 de milioane

brazilienii

 
3 comentarii

Scris de pe 27/07/2009 în Poli

 

Etichete: , , ,

Da-te-n… punctu’ mort!

A dracu că mi lene şi să merg la un film dacă am două ore libere şi ni ce face nenorocitu ăsta! Şi mai îmi şi zice „tchuss” înainte să îşi dea drumu’.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21/07/2009 în Ciudat

 

Etichete: , ,

În ciuda mă-sii

Băieţii de la Kent au făcut-o lată. Au scos un nou produs cică HD… de zici ca e plasmă. După ce fumez acum un Kent silver am gust de… cacao în gură. Iniţial am crezut că e doar o promoţie aşa că am căutat site-ul lor oficial. Paula Seling însă. Nu au site oficial. Doar British American Tabacco, unde poţi citi puţine lucruri despre Kent. Dar am găsit nişte lucruri interesante. Descoperirea sună cam aşa. „British American Tobacco (BAT), producer of Kent cigarettes, recorded sales worth 906.7 million RON (212.3 million euros) on the Romanian market in the first quarter of this year, up 20% against Q1 of 2008, i.e. an average of 2.3 million euros per day. Romanians spent more than 1.1 billion euros on cigarettes in the first half of this year, while the total value of the cars sold during the same period amounted to a little more than 860 million euros, according to an analysis by ZF. ” Noah păi sa nu-ţi sară nicotina când citeşti aşa ceva?

 
Un comentariu

Scris de pe 21/07/2009 în Ciudat

 

Etichete: ,

Povestea lui Zusa, prietenul lui Dico…

Zusa este astăzi un bătrînel de aproape 70 de ani şi spune că nu are o poveste deosebită de viaţă. Îşi aduce aminte însă de fiecare dată cu plăcere de copilărie şi de pasiunea cea mai arzătoare a fiecărui june. Fotbalul. Zusa rememorează că atunci când intra în teren se simţea ca si cum juca alături de campioana mondială. Echipa lui avea un nume cunoscut. 7 septembrie. Jucătorii, toţi sub 11 ani, aveau porecle. Gogoaşă era în poartă, iar pe teren Glontele, Spaghetti sau Tom Mix nu puteau fi trecuţi cu vederea. În atac era el şi cu cel mai bun prieten, Dico. Prietenul care nici nu mai avea voie să bată la uşa sa pentru că părinţii erau disperaţi să Zusa nu-şi mai făcea temele. Aşa că atunci cînd era meci, Dico mergea la geam şi începea să fluiere. Aşa a făcut şi în 1950, cînd Zusa spune că a avut cel mai important meci al carierei sale. La 10 ani ajunsese în finala cupei „Julio Ramalho”. Antrenor era mecanicul oraşului, ştia toată lumea, dar din respect toţi i se adresau „Senor Landao”. În ziua meciului, Senor Landao o rugase pe mama lui ca după ce spală tricourile să coase şi nişte numere pe spate pentru că este o partidă specială. Zusa şi cel mai bun prieten al său, Dico, aveau însă preocupări arzătoare. Ar fi dat orice să îşi adauge în catalogul păstrat cu sfinţenie poza lui Leonidas. O poză cu Leonidas valora atunci cît două cu Freitas sau trei cu Zizinho. Zusa şi Dico erau vrăjiţi de mult de Leonidas. La un meci jucat în oraşul lor, Bauru, Leonidas a reuşit un gol spectaculos din foarfecă. A doua zi Zusa a început să îi arunce mingea lui Dico care dorea cu tot dinadinsul să reuşească şi el magia pe care o văzuse şi o visa în fiecare seară. Îi oprea doar noaptea, pînă în momentul în care Dico a avut o idee genială. Din banii puşi deoparte a cumpărat mai multe lumânări pe care le-a aşezat pe bara transversală. Cu toate acestea erau trişti. Tocmai ascultaseră la radio alături de tatăl lui Dico finala Campionatului Mondial din 1950 între Brazilia şi Uruguay. Zusa era şi acum impresionat de modul cum Dico a mers să îşi îmbrăţişeze tatăl care izbucnise în lacrimi după golul Uruguayului. Dar aveau şi ei finala lor şi nu şi-au permis să întârzie. La pauza finalei cupei Julio Ramalho din 1950 adversarii lui Zusa conduceau la pauză cu 2-0. În a doua repriză însă lucrurile s-au schimbat. Dico a marcat de două ori, dar cu 5 minute înainte de final Gogoaşă a luat-o razna. S-a enervat că un prieten a fost faultat şi şi-a luat la bătaie un adversar. Atunci nu erau schimbări, iar după ce Gogoaşă a fost eliminat, Dico a intrat în poartă. Cu un minut înainte de final a luat mingea în mînă şi a degajat puternic spre Zusa. Acesta îşi aminteşte şi azi: „M-am rugat la Dumnezeu să nu mă doară foarte tare”. Mingea l-a lovit în cap şi a intrat în poartă. „A fost cel mai important gol din cariera mea, care s-a terminat vreo 3 ani mai tîrziu. Eroul meciului a fost însă Dico”. Cel mai bun prieten al lui Zusa adică. Dico…care din acea zi a fost numit simplu… Pele

Între timp Zusa a făcut un film de 20 de minute care a fost nominalizat la Oscar şi a primit mai multe premii. Vedeţi aici povestea lui Zusa şi a bunului său prieten Dico…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 20/07/2009 în Special

 

Etichete: , ,