Inter a început în sfârşit campionatul după egalul de la Sampdoria. A fost nevoie de un meci cu mari implicatii pentru fani ca Inter să obţină prima victorie în acest sezon. Chinuită! Foarte chinuită! Îmi aduc aminte însă că aceasta era acuza pentru Mourinho şi la Chelsea. Foarte multe critici pentru joc slab, dar întotdeauna victorii şi trofee. Accept.
Inter a zdrobit întotdeauna Catania pe teren propriu. Scoruri de la 3-0 în sus. A existat chiar şi un record negativ pentru adversarii de sâmbătă. 5-1, jucătorii de la Catania marcându-şi 4 autogoluri! În etapa aceasta au reuşit să îşi înjumătăţească această „performanţă”. Echipa lui Zenga şi-a marcat de două ori în proprie poartă şi Inter a câştigat cu 2-1, chiar dacă a evoluat 60 de minute cu un om în minus, Muntari fiind eliminat. Atracţia meciului a fost însă alta. Walter Zenga a revenit pe San Siro. „L’Uomo Ragno”, care a evoluat în 473 de meciuri (!) pentru Inter. De la retragerea lui Zamorano nu am mai văzut asemenea emoţii pe San Siro.
Meciul nu prea a avut istoric. Quaresma a debutat perfect, obligându-şi un adversar să îşi înscrie în proprie poartă, iar Mourinho s-a enervat când jucătorii s-au bucurat la golul de 1-1. În rest, normalitate. Dominare chiar şi în zece oamenii şi emoţii zero. În minutul 61 a intrat acelaşi indolent Dică. În 30 de minute, pe numărate, cred că a atins de maxim 10 ori mingea. Aceeaşi fugă în reluare de la Steaua.
Ah şi încă ceva. La pauză o bătaie de toată frumuseţea…
PS: Felicitari milan şi mulţumesc pentru un start „liniştit” de sezon…
Lumea lui Chubalito 