RSS

Arhive pe etichete: football

Abia aştept!

Mai sunt doar câteva zile şi aştept cu nerăbdare să văd ce va face Coreea de Nord la Campionatul Mondial. Până atunci, vedeţi mai jos ce fac femeile din Coreea de Nord când arbitrul dă un penalty inexistent!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 03/06/2010 în Special

 

Etichete: ,

Fotbalul încă există…

Deşi poate părea surprinzător, fotbalul mai există şi azi. Şi mi-e destul de greu atunci cînd mă refer la fotbal să mă gîndesc la milioanele de euro pe care le ia un X jucător pentru munca prestată într-un an. Cum mi-e la fel de greu să procesez un meci care a fost considerat de mulţi orgasmic (CFR-Dinamo) dar care de fapt a fost decis de trei gafe uriaşe. Fotbalul adevărat se joacă pe străzi. Se joacă între copii, între echipele din ligiile a 4-a sau a 5-a unde banul este mai puţin important. Sau mai bine zis, unde forţa banului îţi dă speranţa de multe ori să visezi.

Am văzut astăzi un documentar extraordinar. Titlul nu spune multe… „Kicking it”. Este vorba de „Homeless World Cup” din 2006. Am ascultat la un moment dat o poveste despre ediţia din 2008, dar poate din cauza timpului am trecut prea repede peste ceva care trebuia să mă impresioneze încă de atunci. În filmul menţionat de mai sus este prezentată aventura a patru echipe la campionatul desfăşurat în Africa de Sud. Spania cred că a respectat ad literam cuvîntul homeless. A adus oameni în vîrstă care trăiesc pe stradă, printre care şi un anume Jesus. În tinereţe mare speranţă la Real Madrid, Jesus şi-a distrus viaţa după ce timp de 8 ani a jefuit mai multe bănci şi într-un final a fost prins. Acum este doar un bătrînel alcoolic căruia i s-a mai dat o dată şansa să-şi trăiască un vis. Regizorii filmului i-au prilejuit chiar şi o vizită cu ofiţerul de presă al celor de la Real Madrid, care i-a dăruit o statuetă cu Zidane şi i-a spus: „Fă-ne să ne mîndrim cu tine!” Au urmat lacrimi de recunonştinţă şi durere. La fel cum au fost şi lacrimile antrenorului său după singura victorie a Spaniei la acel turneu.

Jesus, bătrînelul spaniol


Homeless World Cup este împărţită în trei divizii. Aşa că dacă tangenţele sunt mai îndepărtate de fotbal ai totuşi şansa să te bucuri de o competiţie… sau de orice altceva. Najib a venit din Afganistan şi a rămas şocat cînd a văzut că fetele îl roagă să apară în poze cu ele: „La mine în ţară eşti bătut pînă la moarte pentru aşa ceva. Femeile îşi acoperă feţele şi eşti pedepsit crunt dacă faci o greşeală în preajma lor”. Povestea merită văzută măcar pentru a descoperi şi reacţia tînărului fără casă, care la mii de kilometri de cortul său din Afganistan are parte de primul sărut cu o fată din Chile.

Fotbalul nu înseamnă doar reuşită, victorie şi celebrare. Kenya şi Irlanda sunt două din ţările urmărite atent acolo, iar de la irlandezi atrage atenţia un tînăr pe nume Simon, care este convins că această competiţie îl va îndepărta definitiv de droguri. Tot ce vrea este un trofeu. În final îl obţine, cînd Irlanda cîştigă a doua divizie valorică, iar el este în al nouălea cer. Dar apropo. Ştiţi cum se termină filmul? Simon moare la 4 luni de la acea finală din cauza unei supradoze…

Şi pentru că am pomenit şi de Kenya, aici apare un personaj cheie. Un bătrînel care cucerise trofeul cu un an în urmă trece pe banca celor din Kenya unde întîlneşte caractere dificile. Pierde finala pentru accederea în prima grupă valorică, iar într-un restaurant mizer din Africa de Sud urmează un discurs impresionant: „What have you done? You kept arguing during the match! This is not football! Football is that sport that you play with your heart, when you are always ready to help your teammate, your friend. Football is all about heart! No matter what you do on the streets, no matter what you do with your life, no matter what happens… nobody can take football away from you!” Acest citat vine ca o încheiere perfectă pentru cei care iubesc fotbalul…

Antrenorul celor din Kenya


Pentru cei care îl urăsc, pentru cei care sunt obosiţi de ceea ce văd astăzi, pentru cei care i-au obosit aceste rînduri, vă spun un singur lucru. Acum doi ani, într-o clădire părăsită de lîngă sensul giratoriu aflat în centru am întîlnit un băiat pe nume Claudiu. Locuia într-o cameră de 5×3, într-un miros care nu mai vreau să-l simt niciodată. Avea o saltea pe care o aşezase pe mai multe lăzi de bere, dar era fericit că are un acoperiş deasupra capului. Am ieşit din cameră, ne-am dus vreo 10 metri după care mi-a arătat locul pe care îl folosesc drept toaletă. A avut mai mulţi prieteni de pe stradă, mulţi dintre ei infractori. În 2008 au mers în Australia unde au pierdut finala în grupa a doua valorică. Dacă mai aveţi răbdare, povestea lui poate fi citită cu un simplu click, sub film…

Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 14/03/2010 în Drama

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Cronică de meci…1910

Ziariştii de astăzi încearcă în cronicile de meci să exprime cît mai bine fiecare „trăire” a meciului. Mă gîndeam că este puţin ciudat. Majoritatea celor care cumpără a doua zi ziarul sunt şi în faţa televizoarelor la ora partidei respective. Nu a fost întotdeauna aşa. În aceeaşi carte superbă a lui Ioan Chirilă, „Zile şi nopţi pe stadion” am descoperit o cronică de meci din 1910. Meci mare între United Ploieşti şi Sport Club Olympia, articol care a fost publicat în „Revista Automobilă”. Aşadar…

„La orele 3 d.a. ambele echipe se găseau desfăşurate pe terenul lui „United” după cum urmează: <<UAC>> – domnii (!!!!!!!!!!!!) Cohen, Perks, Neyer, Parsons, von Vitzeck, Muller, Faas, Smith, Mejor şi van Beck, având căpitan pe domnul Brazier; în echipa <<S.C Olympia>> – domnii Dragomirescu, Niculescu, Middleton, Apostolescu, Breyer, Bărbulescu, Salay, Abody, Gabauer şi Fred cu căpitan domnul Viereck. Arbitrul concursului a fost domnul Matthews din Colentina Athletic Club.

La primul semnal echipa United compusă toată din jucători vechi, ia de la început ofensiva în stil foarte viu, ceea ce a făcut ca în primele 15 minute tot jocul să se afle încins numai în faţa porţii Olympia, care totuşi şi-a apărat punctul cu râvnă caracteristică tuturor jucătorilor echipei sale. Rezultatul acestui asalt viguros a fost doar obosirea prematură a echipei United, care suferea oarecum şi prin lipsă de antrenament. Acestui prim asalt, jocul urmează după tactică înţeleaptă a domnului Viereck, care, fără să slăbească prea mult defensiva, a împins jocul în câmpul advers, stârnind prin cuvinte de încurajare un joc foarte însufleţit în rândul înaintaşilor săi, mai toţi jucători formaţi aci în ţară, şi cari se intimidase de atacul viu al adversarilor. Această schimbare de câmp este decisivă, căci abia după cinci minute de luptă în faţa porţii <<United>> d-l Breyer din flancul drept reuşeşte un punct foarte bine tras în favoarea echipei Olympia. Cu vreo cinci minute înainte de half-time, Olympia câştigă al doilea punct (…)

Echipa United şovăie, jocul <<Olympiei>> pare şi el a se înmuia, dar e din nou reanimat şi fără prea mare greutate această din urmă echipă câştigă al patrulea punct, care îi asigură rezultatul final de 4-1.

Urmează o mică gustare în timpul căreia fraternizarea jucătorilor celor două echipe vrăjmaşe se restabileşte cu mult entuziasm”.

…………………..

Pe mine m-a lăsat fără comentarii. M-a impresionat enorm finalul şi faptul că jucătorii erau prezentaţi drept „domnii”

old-football-boots

 
4 comentarii

Scris de pe 03/03/2009 în Special

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,