RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2010

Cât de mult îţi doreşti să trăieşti?

O poveste reală, o poveste fabuloasă, o poveste incredibilă de viaţă care nu poate decât să te motiveze. Un om care şi-a amputat mâna de unul singur pentru că a avut un vis cu fiul pe care urma să-l aibă peste câţiva ani. După 7 zile în care a stat blocat a decis să-şi ia destinul în mâini. Destinul său a stat într-un briceag cu care şi-a tăiat singur mâna. Un film, care garantez că va lua Oscarul!

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 05/12/2010 în Drama

 

Etichete: , ,

His way

„Mi-am dat seama că ceva este în neregulă atunci cînd am ajuns în faţa casei şi nu am realizat unde mă aflu. Am vorbit cu soţia care mi-a spus că trebuie să mergem la doctor. Nici nu mi-a trecut prin minte că aş putea avea Alzheimer la 59 de ani. Nopţile era groaznice. Vedeam lucruri care ieşeau din pereţi, lucruri care ieşeau de lîngă patul meu şi nu ştiam unde mă aflu. Doctorul mi-a spus că cel mai important lucru pe care trebuie să-l fac este să-mi ţin mintea activă. Aşa că la 60 de ani m-am apucat de facultate. Soţia mea s-a asigurat ca toţi profesorii să ştie că nu le cer nimic în plus, să fie conştienţi că dacă mi se pune o întrebare şi mă uit în gol… nu este nimic personal. Mi-a luat 10 ani să termin facultatea, dar a meritat. Am scris o carte cu toate gîndurile mele, unele povestiri sînt adevărate, altele există doar în mintea mea. Am avut un singur scop. Am vrut ca atunci cînd voi dispărea, copiii mei şi nepoţii mei să ştie că tatăl şi bunicul lor nu a fost un <<laş>>, un om care să renunţe la luptă”

Frank Owens

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 04/12/2010 în Special

 

Etichete: , , , ,

O imagine

Cînd mă gîndesc la momente eroice făcute de femei, îmi vine mereu în minte imaginea celei care a fost Neda. Nu pot uita acele secunde şi privirea ei. Mă bântuie de fiecare dată cînd aud un subiect pe care aş putea să-l leg de acele momente. A fost primul lucru la care m-am gândit când am auzit povestea fascinantă a Khalidei Popal. Căpitanul naţionalei de fotbal feminin din Afghanistan.

„Pentru mine a fost un vis, a fost ceva extraordinar atunci când am aflat că am fost convocată pentru prima dată. Uit de toate tensiunile, de împuşcături, de arme, de tot. Tatăl meu şi fraţii mei mi-au interzis să mă apropii de terenul de fotbal. Fotbalul este tot pentru mine, iar cînd tatăl meu a spus că nu mai intru în casă dacă nu renunţ, am încercat să mă sinucid. Mi-a spus <<eşti nebună, fă ce vrei>>. Apoi s-a simţit foarte vinovat. Este un sentiment foarte ciudat. Aş vrea să se mîndrească cu mine, dar în ţara noastră nu se poate accepta aşa ceva. Sînt înjurată pe stradă, sînt ameninţată şi mă tem chiar de ameninţările talibanilor care mi-au transmis că mă vor omorî. Înainte plîngeam pentru că pur şi simplu nu puteam să-i fac pe cei din jurul meu să înţeleagă de ce îmi doresc atît de mult să joc fotbal. Acum am decis să lupt. O fac pentru mine, nu mai îmi pasă ce spun ceilalţi şi de abia aştept să-mi reprezint ţara la Jocurile Asiatice din perioada următoare”.

 
Un comentariu

Scris de pe 04/12/2010 în Drama

 

Etichete: , , ,

Simply amazing.

N-am cuvinte să descriu un asemenea om. Un geniu, un „comedian” fabulos, preferatul meu! Doctor în comedie!

Read the rest of this entry »

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 04/12/2010 în Distracţie

 

Etichete: , , , , ,

O întrebare de clasa a 6-a.

Vorbesc destul de des la telefon cu o prietenă care stă în alt oraş. Lunar, săptămînal…depinde. Zilele trecute m-a sunat şi după cîteva minute în care ne-am pus la punct cu ultimele noutăţi a întrerupt brusc discuţia. „Auzi, fetiţa mea a primit o temă pentru şcoală, iar profesoara le-a cerut să scrie 10 rînduri în care să explice de ce se mîndresc că sînt români. Mă gîndeam să apelez la tine că ştii să dai din gură”. Şi am vorbit de unul singur aproximativ un minut, după care mi-a menţionat un amănunt important. Nici unul din cele 10 motive nu are să fie legat de istorie şi preferabil nici de geografia României. Motive pentru care este mândră că este româncă, în România de astăzi. Ăăăăă. Pe lângă faptul că nu am răspunsul, mă macină şi întrebarea: Cum să chinui un copil de clasa a 6-a cu aşa ceva? Sau eşti un profesor atât de dezamăgit de ţara ta încât aştepţi de la copii o speranţă? E singura explicaţie pe care o am.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 04/12/2010 în Ciudat

 

Etichete: , ,

Uitati-vă atenţi

În curând veţi auzi mai multe despre ei. Garantez.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 01/12/2010 în Special

 

Etichete: , ,