De ce spune Răzvan că avem ghinion?

În primul rând pentru că jucăm în roşu. Dacă jucam în galben cu albastru poate aveam şi noi noroc precum suedezii de mai jos. E clar un blestem mondial asupra naţionalei şi „treisă” să facem ceva ca să schimbăm totul.

 

Cristi eşti un „superb”…

Superb, în acelaşi stil în care l-ai spus şi tu la ultima conferinţă de presă. Tu ne spui de ani de zile din calitatea ta de mare campion, dar noi suntem nişte naivi şi nu realizăm. Cristi, dragii tăi italieni au un cuvânt care se numeşte „umiltà”. Din păcate, sunt foarte convins să cochetez cu ideea că îţi displace total. Nu înţeleg de ce te mai oboseşti să vii în România asta care ţi se pare de un mare căcat. Nu-ţi mai place fotbalul românesc, nu-ţi plac ziariştii. Nici nu văd de ce ţi-ar place. Tu te-ai născut în Italia, ai jucat mereu într-un spirit de campion, n-ai trecut niciodată pe la Reşiţa sau pe la Craiova. Tu mereu simţi o povară mai mare decât ar vrea alţii să o simţi. Tu accepţi realităţi crunte pe care ţi le-ai construit într-o lume din care doar tu înţelegi ceva. În România sunt doar proşti despre care ţi-ai făcut cu colegii tăi nişte idei clare. „Sunt mulţi care se vor bucura după această înfrângere”! Da, Cristi. Am tremurat toată săptămâna să vină meciul naţionalei şi voi să pierdeţi pentru ca eu să pot jubila. M-am mândrit ca un prost pe Bernabeu că este un român în teren şi încercam să-l calmez pe cel de lângă mine care repeta obsedant: „Băi dar Chivu ăsta e cel mai slab de pe teren!”. Nu contează că Robben a făcut bulevard din flancul tău şi că azi ai fost plictisit din prima secundă. Tu eşti plictisit mereu şi mi-e foarte greu să înţeleg de ce. Tu la Inter, eşti un fel de Parpas la Steaua. Adică un jucător bunicel, probabil cel mai limitat din primul 11 al italienilor. Dar pentru că ai avut norocul/ghinionul să lucrezi cu Mourinho nu realizezi încă acest lucru. Cristiano…tu realizezi cât de puţin înseamnă pentru o echipă ca în trei ani fundaşul stânga să înscrie un singur gol? Fundaş care a mai jucat şi mijlocaş central şi mijlocaş stânga? N-ai cum pentru că eşti prea absorbit de realitatea pe care ţi-ai creat-o!

Da Cristi. Fotbalul românesc chiar este de rahat, dar asta o ştim cu toţii. Faptul că tu vii ca un savant şi ne aduci aminte acest lucru deranjează. Şi nu deranjează pentru că este un lucru real, ci pentru că tu ai posibilitatea să-l schimbi. Ai avut lângă tine în teren astăzi un decar căruia ai putea să-i spui că este nepotrivit pentru el să facă asemenea gesturi. Ai avut în dreapta ta un jucător pe care puteai să-l sfătuieşti să-şi înfrîneze pornirile de acest gen. Asta este naţionala a cărui căpitan eşti dragă Cristi! O naţională „superbă”!

Şi da Cristi…şi noi am obosit! Nu ne mai obosi în plus cu plictiseala şi sictirul tău…

Unde eşti Cristi? Ai uitat să zâmbeşti?

 

Problema naţionalei

Nu este nevoie să urmăreşti un joc al naţionalei ca să-ţi dai seama care este problema de fond. Vreţi să îmi spuneţi că ei mai sunt motivaţi, că sunt bătăioşi? Daaaa siguuur, pentru Răzvan, pentru bunica s.a.m.d. România suferă chiar înainte de fluierul de start şi suferă din greu. Un moment foarte trist s-a petrecut la debutul meciului cu Austria. La oaspeţi cei 11 jucători cântă imnul cuo ingenuitate de invidiat. Cântă toţi cei 11. În naţionala României doar 3 jucători cântă versurile la „Deşteaptă-te române”! Lecţia pentru ei ar trebui să fie măcar atunci când văd că absolut toţi cei unsprezece copii din faţa lor cântă imnul cu un patos extraordinar!!!

Urmăriţi doar primele 2 minute. Restul nu contează!

 

Răsplata Urziceniului

Am tot lăudat Urziceniul în ultima perioadă, dar cu Steaua au făcut-o lată. Un meci în care pe final nimeni nu a mai forţat. Cum arată clasamentul final în Liga I? Acum ştim.

Urziceni – 70 pct

Dinamo – 65 pct

Poli – 61 pct (67)

Vaslui – 57

Steaua – 56,

Craiova – 55

Braşov – 55

Cei de la Urziceni au urlat două săptămîni întregi: „Mulţumim lui Răzvan! Marele Răzvan! Ne-a demonstrat cine este cu adevărat! Onoare, corectitudine!”. Toate acestea au lipsit ieri la Urziceni. De ce? Simplu. Practic Braşovul are un mare procentaj din titlul cucerit de Urziceni în acest an. A învins de două ori Dinamo în campionat, 6 puncte cu care acum cîinii ar fi sărbătorit. Indiferent de celelalte rezultate, fără nici o scuză, Urziceniul era obligată să învingă Steaua. „Mă bucur că am cîştigat campionatul, dar mă bucur şi că s-a calificat Steaua în UEFA. Este echipa mea de suflet”, a spus Petrescu la final. Nu ar fi fost mai corect Dane să te bucuri de calificarea Braşovului dacă Craiova bătea acasă şi tu, ca un gentleman, ai fi învins Steaua? Razvan nu s-a gândit la echipa de suflet când a învins Dinamo…

 

Din nou, o SPERANŢĂ

Astăzi parcă am simţit-o din nou. M-a amăgit uşor cînd mă aşteptam cel mai puţin. Atunci când posturile tv erau invadate de acţionarul care „gestionează situaţia unui brand numit Dinamo”. Într-un moment în care fotbalul românesc este într-o tristeţe molipsitoare şi trăieşte doar prin balul de final de la Unirea Urziceni. M-a învăluit neaşteptat şi poate prematur, speranţa noii echipe naţionale. Răzvan Lucescu a participat la TVR 2 la una din cele mai bune emisiuni pe care le-am văzut în ultima vreme. O emisiune fără întrebări instigatoare, fără întrebări care să provoace subiecte de scandal. Două ore în care am văzut că România are acum un selecţioner care ştie să şi lăcrimeze. Iar faptul îmbucurător este că lăcrimează la performanţă. A fost nevoit să facă o pauză de secunde bune atunci când a retrăit momentul calificării cu Rapid în sferturile Cupei Uefa, dar şi când a rememorat cum trăia în copilărie meciurile Corvinului din Hunedoara unde motivul pulsului de maraton avea doar două litere care se repetau obsesiv: TA-TA… „Tata care m-a trimis de mic la tenis pentru că ştia ce obstacole voi avea de trecut dacă voi urma drumul lui. Dar a avut ghinion pentru că m-a dus la tenis pe un teren învecinat cu unul de fotbal”. Asta spune Răzvan Lucescu, care pare deja deranjat de comparaţiile obsesive cu idolul său. Finalul a fost simplu, dar perfect. Şi a fost din instinct. Marian Olaianos i-a mulţumit „ţâncului care alerga în spatele porţii de la Hunedoara pentru a transmite indicaţiile lui Mircea Lucescu” şi i-a urat o calificare la campionatul european. „O simplă calificare nu mă mulţumeşte. Ar fi prea puţin”, a încheiat noul dirijor care îşi spune simplu… RĂZVAN

Apropo… Ştiaţi că Răzvan are peste 200 de prezenţe ca jucător în Liga I? Şi este mîndru de ele! „Chiar dacă nu am ajuns la un nivel deosebit am făcut ce îmi dorisem dintotdeauna!”