Toată lumea este înnebunită astăzi să vadă ultimul film care a apărut pe piaţă. Care sunt cei mai tari actori cărora nu ai voie să le ratezi filmele? Când este premieră filmului? Şi care este reţeta unui film de succes? Cred că secretul unei reuşite pe ecran este realitatea. Care de multe ori este dură şi necruţătoare. Nu ţine cont nici de actori, nici de regizori. Ţine cont doar de destinul unui om. Show-urile reality tv sunt din ce în ce mai blamate pentru subiectele aduse în prim plan. Dacă sunteţi cu adevărat amatori de un film bun, atunci nu aveţi voie să pierdeţi documentarul „Murder on a Sunday Morning”. Este vorba de sistemul american de a găsi dreptatea. Se produce o crimă, presa apare imediat, iar Poliţia intră în panică pentru că nu are un vinovat. Se ia una bucată tânăr negru de 15 ani, este bătut la interogatoriu şi obligat să semneze că el este criminalul. Apare însă un avocat. Un avocat mulţumită căruia Jean-Xavier de Lestrade va lua Oscarul…

Nu uitaţi… Murder on a Sunday Morning

Din păcate este singurul video în engleză pe youtube despre acest documentar…

 

Ganea dezlănţuit!

Ionel Ganea are multe lucruri pentru care poate fi criticat. Astăzi însă la GSPTV, fostul atacant al naţionalei a ţinut un discurs în care cred că orice român se regăseşte după meciul cu Serbia. La final „Ganezu’ ” a cedat şi a zis o vorbă de duh:  „A ajuns ca un om să sfideze o ţară întreagă măi frate! Aşa ceva nu se poate. Sfidezi toţi suporterii care încă mai iubesc naţionala asta aşa cum este. Parcă Piţurcă a rămas ultimul antrenor din România! Eu când am lucrat cu el în 99 era mai altfel, dar de atunci s-a schimbat foarte mult, ca om. Păi mă interesează pe mine câţi bani are? Mă interesează să vedem echipa naţională că joacă. Nu că aroganţa aia a lui pe care o dă, că am calificat naţionala, că eu am făcut, că că%at, că pi%at. Aşa ceva nu se face nici dacă ai calificat de 10 ori naţionala! Trebuie să rămâi deschis cu suporterii tăi!”, a spus ultimul jucător care ne-a scos din grupe la un turneu final…

Spectacolul lui Ganea îl puteţi vedea AICI

 

Bunicuţul Maradona

Argentinienii sunt în extaz. Idolul lor (MARADONA) are parte de jucători de super-clasă, drept urmare vin şi rezultatele. La cel de-al 4-lea gol al Argentinei Kun Aguero face un semn, iar comentatorul spune. „Îi dedică reuşita bunicului Maradona”. Ce repede a trecut timpul…

Şi apropo. Pe lîngă faptul că ne-a chinuit meciul dintre România şi Serbia ne-a mai chinuit şi comentariul. Ia auziţi aici la bosniacul acesta cînd echipa lui marchează gol după gol în Belgia. Diamantu maistore!

Ambele rezumate le-am văzut pe Blog de Fotbal…

 

SPERANŢA pentru Naţională

Ştiţi că există acel tip de antrenor care este bun numai pentru echipa naţională sau numai pentru un anumit club? Sunt foarte multe de spus după meciul dintre România şi Serbia şi voi cădea în patima aceasta doar pentru două concluzii. Contra a fost cel mai bun jucător al românilor, drept urmare ar fi o nebunie să se retragă acum. În al doilea rând îmi pare extrem de  rău că această victorie umbreşte golul monumental marcat de Marica. Finalizarea după pasa lui Mutu se poate vedea doar la un atacant de mare clasă. Tocmai de aceea pentru mine este o enigmă uriaşă de ce Marica este şters total la Stuttgart, iar la naţională marchează goluri pe bandă rulantă…

Ideea postării este însă alta. Nu am pierdut nici din cauza vântului, nici a arbitrilor şi nici a ghinionului. Am pierdut pentru că jucătorii care sînt convocaţi constant la naţionala lui Piţurcă nu au valoare. Sînt însă 4 sau 5 excepţii, iar pe spatele acestora ar trebui să înceapă cu adevărat reconstrucţia. Mutu, Chivu, Contra, Lobonţ sau Marica trebuie să ducă greul în continuare. Federaţiei îi lipseşte ceva foarte important însă. CURAJUL. Curajul de a aduce un antrenor despre care se ştie că este capabil să formeze cu adevărat o echipă. Dacă mă gîndeam vreodată cum poate arăta o echipă fără jucători la mijlocul terenului, astăzi am văzut-o.

Şi acum urmează exerciţiul la care avem şi dovada că poate exista un rezultat pozitiv. Vă amintiţi jocul Italiei de la Euro? Vă amintiţi evoluţiile Italiei sub comanda lui Donadoni? Federaţia de Fotbal din Italia a spus NU. Nu ne mai păcălim. Nu jucăm nimic! L-au readus la naţională pe Marcello Lippi care poate antrena două echipe. Juventus sau naţionala Italiei. Dar le poate antrena! Nu păcăleşte pe nimeni! Şi Lippi a început reconstrucţia, iar după cinci meciuri Italia este liderul grupei cu 13 puncte, la 8 puncte distanţă de locul 3. Primul unsprezece al Italiei la meciul cu România de la Euro era următorul: Buffon – Zambrotta, Panucci, Chiellini, Grosso – Camoranesi, De Rossi, Perrotta – Pirlo – Toni, Del Piero. Ştiţi cum arătau unsprezecele Italiei care a terminat meciul cu Muntenegru, unde a învins cu 2-0. Buffon – Zambrotta, Cannavaro, Chiellini, Grosso – Pepe, Palombo, De Rossi – Brighi – Pazzini, Quagliarella. Cu menţiunea că Fabio Cannavaro a fost suspendat pentru meciul cu România, Lippi a schimbat 6 jucători de bază! Şi ştiţi cine mai era pe bancă astăzi? Amelia, Motta, Gamberini şi Giuseppe Rossi. ?!?! Şi apropo. Ştiţi cine este Pepe? Este Simone Pepe (24 de ani), de la Udinese şi a dat o centrare perfectă la golul de 2-0 al lui Pazzini. Şi a fost convocat în locul lui Cassano care a replicat: „Niciodată nu mi-a plăcut piperul…”. Naţionalele nu au nevoie de vrăjeli şi de şmecheraşi. Au nevoie de valoare şi de dorinţă de afirmare…

Cum ar juca oare România cu Lucescu sau Boloni pe bancă şi cu următorul 11?

Lobonţ – Contra, Galamaz, Chivu, Raţ – C. Doman, Alexa, Max Nicu, Cristian Tănase – Mutu, Marica

Măcar aşa o data. De-o mică speranţă…

 

Creionul…

M-au cucerit două articole din ultimul număr al revistei Esquire. Primul îl transcriu azi. GD scrie doar vreo 7, 8 randuri, dar scrie extraordinar…

Creionul

„E cel mai puţin pretenţios instrument cu care poţi scrie sau desena. Nu e la fel de stilat ca un stilou, nici la fel de utilitar ca un pix şi nici nu are graţia unei pensule, dar are ceva mult mai important. E iertător. Nu îţi cere să fii precis. Dimpotrivă, sunetul fin şi surd pe care îl face atunci cînd atinge hârtia te împinge să te întorci la vremurile lipsite de griji ale copilăriei, când totul era nou, totul era de învăţat, iar greşelile dispăreau fără urmă. Aşa că pune mâna pe un creion şi fă ce ai chef. Nu ai cum să greşeşti”

 

Wrestlingul şi ceea ce se află după cortină…

Ce sentiment aveţi când îi vedeţi pe băieţii de pe Sport.ro care pun atâta suflet când comentează un meci de wrestling? Unul de amuzament mai mult ca sigur. Toată lumea ştie că wrestlingul este în mare parte fake, dar nimeni nu poate contesta că doar nişte cascadori pot face anumite mişcări pe care le putem vedea acolo. Când un Ray Mysterio se urcă pe corzi şi se aruncă peste cap aterizând cu spatele pe un coleg de-al său nu ştiu dacă se mai poate vorbi de fake. Îmi aduc aminte tinereţea, pe la 6, 7 ani când mă uitam pe RTL 2 la meciurile de legendă dintre Brett Hart şi Razor Ramon sau înfruntările nebune dintre Undertaker şi Yokozuna. Nici nu îmi trecea prin cap că ceva de acolo s-ar putea să nu fie real. Acum wrestlingul mă amuză. Sau de fapt, m-a amuzat pînă nu demult când am avut ocazia să văd un documentar. Am decis să scriu această postare, după ce în urmă cu o săptămînă, un alt wrestler a murit. Îşi spunea TEST şi era foarte cunoscut. A murit din cauza drogurilor. Şi aici lucrurile se complică. Din 1997 peste 60 de wrestleri au murit, majoritatea din cauza drogurilor! Vă invit să urmăriţi un documentar tulburător, unde o legendă, Roddy Piper povesteşte ce coşmar a fost viaţa sa din cauza acestui sport. Apoi un coleg de-al său dezvăluie că pentru a uita de durere şi pentru a trece peste faptul că pierdea nopţile ajungea să ia 100 de pastile pe zi! 100 de pastile!!!!! În partea a doua a documentarului este un interviu cu boss-ul Vince McMahon, care atacă pe bune un jurnalist extrem de preocupat de soarta sportivilor care se află sub tutela lui sa.

 

Vizita în cantonamentul Serbiei…

Transmiterea datelor din cantonamentul Serbiei pare o joacă de copil. Încă de vineri, ofiţerul de presă al plavilor răspunde fără ezitare la telefon. „Nu va fi nici o problemă. Încercaţi să ajungeţi din timp luni pentru că la ora 13 va avea loc conferinţa de presă a domnului Antic. Vă aşteptăm în Serbia. Cu jucătorii veţi putea vorbi o oră înainte de conferinţa de presă, în holul hotelului”, anunţă responsabilul cu presa. Poftim? Pare ireal. Dar luni, la ora 12 sîrbii încep să ajungă la cantonamentul de la hotel President. Nici măcar unul nu refuză dialogul cu presa. „Cel care a creat această situaţie este Radomir Antic. Şi-a dat seama că nu au nimic de pierdut dacă vorbesc cu ziariştii. Oricum a creat o atmosferă extraordinară la lot”, anunţă un ziarist de peste graniţă. Urmează o conferinţă de presă de aproape 30 de minute a lui Radomir Antic, apoi jucătorii sunt trimişi la relaxare. Brusc sala de conferinţe se goleşte. Este respectul ziariştilor sîrbi pentru comportamentul lui Radomir Antic. Există o singură neînţelegere pentru că Stankovic ajunge cu 4 ore mai tîrziu decît ora programată pentru interviuri. Nu are rost să explic ce a însemnat pentru mine întîlnirea cu el şi nu puteam rata interviul, indiferent de ceea ce ar fi urmat. Într-un final înţelege acest lucru şi ofiţerul de presă. AŞA se comportă o echipă care este sigură pe sine şi care RESPECTĂ presa! După 7 interviuri cu 6 titulari şi cu un antrenor de legendă am plecat spre casă…

 

Scherzi a parte

„Scherzi a parte” este una din emisiunile cu mare succes în Italia tocmai pentru că se poate observa din start că cei care sunt păcăliţi nu ştiu nimic de farsele care li se pregătesc. Actorul Claudio Amendola a păţit-o rău cu tatuajul dorit, dar el a fost victimă şi în anii trecuţi, cînd fiica lui a fost la un pas să îi provoace un infarct. Anul acesta, printre păcăliţi s-a numărat şi Ramona Bădescu, o mare apărătoare a românilor din Peninsulă…

 

Când fotbalul naşte pasiuni

Claudio Amendola este o personalitate în Italia. Şi în plus este şi mare fan al echipei Roma. Se ştie faptul că italienii sunt bolnavi după fotbal şi ar face orice pentru echipa preferată. Claudio vrea un tatuaj cu emblema celor de la Roma, dar primeşte emblema celor de la Lazio. De la Scherzi a Parte…

 

Ce articol!

Am trecut prin facultatea de jurnalistică, dar nu îmi imaginam că voi putea citi un asemenea material în presa din Romania. Scandalul dintre Mihaela Rădulescu şi Elan are un gust foarte acru, neinteresant. În ATAC am putut să citesc însă un articol pe care mi-l explic cu greu. O vendetă de neînţeles…