RSS

Mi-e dor…

            Mi-e dor de zilele în care ajungeam la tine şi mă aşteptai rezemat pe balcon cu zâmbetul pe buze şi cu braţele deschise: „Ce mai faci voinicule?” Eram prea tânăr să ştiu să preţuiesc acele momente. Mi-e dor să te aud cum îmi spui că nu suporţi să te uiţi la Dallas pentru că tu nu vei avea niciodată averea oamenilor de acolo. Mi-e dor să aud replica ta pe care am uitat-o dar mi-am amintit-o recent, replică pe care o repetai obsesiv cu un umor pe care nu îl sesizam atunci. „Aşaaaa cevaaaa!”. Chiar că aşa ceva! Să aibă J.R. ditamai ranchul şi eu să te oblig să te uiţi cu mine la Sue Ellen? Mi-e dor de televizorul tău alb-negru pe care trebuia să îl porneşti cu 20 de minute înainte să înceapă un meci pentru distinge ceva.

            Îmi aduc aminte şi acum serile petrecute pe balcon în care nu mă lăsai niciodată să te bat la şah şi îmi explicai că faci asta pentru a mă învăţa ce este fair-play-ul. Mi-e dor să îţi revăd indiferenţa când toată casa protesta vehement că nu puteai scăpa de obsesia ta zilnică de a mânca usturoi. „Sănătate curată! Nu criticaţi inteligenţa”. De fiecare dată când vin sărbătorile îmi aduc aminte cum mă ascundeam după uşă şi muream de râs că alungai colindătorii. Au trecut 16 ani de când ai plecat, dar în ultimii 10 ani mă gândesc constant că aş da orice să stau doar o oră cu tine.  Mi-e dor de tine bunicule…

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23/09/2011 în Special

 

Etichete: , ,

Dezastru

Nu voi putea niciodată să înţeleg ce este în mintea unui patron de fotbal care are miliarde de euro în cont. După ce a demonstrat vreme de 12 ani că nu cunoaşte absolut nimic despre formarea unei echipei, Moratti a pus mîna pe aur şi l-a luat pe Mourinho. Randament maxim al antrenorului, dar un nou test pentru Presidente. Reformarea unei echipe care a câştigat tot. Aşa cum era de aşteptat a eşuat lamentabil. A luat un antrenor care a crescut la Milan, dar care nu a făcut nimic în cariera de antrenor. A venit rândul lui Gasperini, un fel de „Magiun” al fotbalului românesc. Şi ca pulberea să fie cât mai fină, acum e rândul lui Ranieri. Omul făcut praf de Mourinho pt ca în 23 de ani de antrenorat a luat „ZERU TITULI”. A distrus-o pe Juventus într-un asemenea mod încât mă uitam cu amuzament la fiecare meci de-al lor şi mă distram teribil de spusele de la final: „Suntem pe drumul cel bun, ne vom reveni”. Când spun că era pe banca Valenciei când Steaua a eliminat-o cred că închei cu graţie. Te salut echipă dragă pentru acest sezon, te iubesc la fel de mult şi sper să ne regăsim în sezonul viitor cu altcineva pe bancă şi poate chiar la „oficială”.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23/09/2011 în Drama

 

La Cuba nostra

Absolut genial. Cubanezul a păcălit italienii. Un subiect de film! All 390 pounds of him!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19/09/2011 în Distracţie

 

De la capăt

Încet încet, după o moarte clinică, voi încerca să îmi regăsesc plăcerea de a delira în această lume virtuală.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 19/09/2011 în Ciudat

 

N-a murit…încă

Deşi nu mai ştiu ce îl ţine în viaţă. Sunt în pană de idei.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28/05/2011 în Ciudat

 

INTERIŞTI, juventini, milanezi…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16/03/2011 în Distracţie

 

Etichete: ,

Un gest

Nu vă obosesc şi nu vă pun să citiţi prea mult. Din Bayern-Inter 2-3, rămâne un gest de campion. Un gest fantastic, din altă lume. Eto’o, omul meciului, un gol şi două pase de gol. Gestul l-am văzut la rezumat pentru două secunde şi nu mi-a venit să cred. Din păcate nu-l găsesc deocamdată în întregime. Incursiune pe stîngă, două driblinguri şi pasă decisivă pentru Pandev. Gol de calificare în minutul 88. Sneijder se dădea cu funduleţul de pămînt, Leonardo se dădea cu funduleţul de Chivu şi Chivu se dădea cu funduleţul de Materazzi. Gestul lui Eto’o? Iniţial nimic (video de mai jos, min 5:58). Cînd Pandev termină sprintul din spatele porţii, dintr-un alt unghi, Eto”o îmbrăţişează un fundaş bavarez…


 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16/03/2011 în Special

 

Etichete: , , ,