Prima etapă…Adrian Cristea

În sfârşit a început Liga I, dar parcă totul a rămas la fel de trist. Arbitraje perverse, viteza melcului, simulări de la jucători care zici că şi-au dislocat ficatul şi multe muuuulte minute moarte. CFR-ul e direct în cap, Urziceniul tremură, Poli a jucat fotbal doar în primele 15 minute, iar Steaua a dat două goluri din trei şuturi pe poartă.

Singurul jucător care m-a impresionat plăcut după primele meciuri a fost brunetu lui blonda lui Bote care încearcă parcă altceva de data asta. Şi a trecut doar o etapă… Inter unde eşti?

 

Nu sunt sigur dacă îl cunosc, dar îmi place

Deşi numele mi se pare foarte cunoscut, trebuie să mărturisesc că nu ştiu sigur despre cine este vorba. Contează mai puţin pentru că scrie frumos şi subiectiv şi cel mai important, prompt. Un blog despre Poli, cu analize, păreri, avanpremiere şi cronici. Detalii mai multe pe site-ul său \”Cu lobda prin Timişoara\”

 

Christian Mejia Martinez…

 

Să fie oare?

Mai sunt 3 zile. Dar am un feeling. Poli se califica la Stuttgart. Aşa…să crape duşmanii

 

“And if this dream means anything, the world as we know it, is about to change”

Suporterii lui Poli au plecat spre Doneţk, iar eu am ajuns la a doua montare de imagini. Vedeţi mai jos ce a ieşit. Merită să rămâneţi doar pentru melodia de final.

 

Sub semnul EURO

Confruntarea dintre Şahtior şi Poli mi se pare nici mai mult nici mai puţin decât un duel între David şi Goliath. Zilele trecute, după o discuţie cu Sabău am început să caut cît valorează brazilienii din lotul lui Şahtior, pentru că antrenorul lui Poli spunea că se teme în mod special de ei. Şi credeţi-mă că m-am uitat de trei ori. Băieţii carioca ai lui Nea Mircea, care sunt în număr de 5, valorează pe piaţă în acest moment 49, 5 milioane de euro! În schimb, întreaga echipă a timişorenilor valorează 38 de milioane de euro!!! (atenţie din nou, 32 de jucători am pus la socoteală!). Acum explicaţi-mi şi mie cum pot să mă entuziasmez înaintea unui asemenea meci? Ce să sper? Că Timişoara va repeta ceea ce a făcut Anorthosis? Mi-e greu să cred. Anorthosis nu a jucat pentru calificare cu cîştigătoarea Cupei UEFA. Singurul lucru care îmi dă speranţe este o frază care Neluţu Sabău a repetat-o obsesiv în ultimele săptămîni: “Nu voi accepta să intrăm în teren, să pierdem şi apoi să spunem că doar atît s-a putut. Nu pot să fiu de acord cu aşa ceva”.

Ca o scurtă completare. Întreg lotul lui Şahtior valorează 126 de milioane de euro, iar cel al lui Poli 38 de milioane

 

Nu înţeleg

Balint: “Unii încearcă să mă denigreze” (Prosport)

“Pentru mine vorbesc rezultatele, chiar dacă sunt oameni care încearcă să denigreze ce am făcut eu la Timişoara. Am obţinut cea mai bună clasare a echipei din istorie, am bătut Dinamo după 12 ani şi se va vedea prin rezultatele din noul sezon că nu sunt atât de vinovat pe cât încearcă unii să arate că aş fi”, a declarat fostul antrenor al lui Poli.

Nu ştiu de unde să încep analiza. Începem prin supărarea că “unii încearcă să mă denigreze” şi aruncăm la final o pastilă de genul “o să vedeţi la anul ce rău va fi cu Sabău”. Poate greşesc, dar eu asta înţeleg. După aia “AM OBŢINUT cea mai bună clasare din istorie”. Adică 32 de puncte? Ca o scurtă comparaţie. Ştiţi că Olăroiu în primele 6 luni la Timişoara a obţinut 30 de puncte?

 

Total nepotrivit

Aşa cred că trebuie considerat momentul, dacă nu chiar iniţiativa lui Marian Iancu de a lansa pe piaţă o ipoteză halucinogenă. O presupusă fuziune între Steaua şi Urziceni. Dan Petrescu a construit o maşină de fotbal după o muncă incredibilă într-un campionat precum cel românesc, care este sub orice critică. Astăzi s-a atins probabil punctul maxim al acestei echipe. Au învins o formaţie, al cărei acţionar, extrem de profesionist anunţa: “Ce emoţii pot avea înaintea unui asemenea meci? Urziceniul bagă autobuzul în poartă, dă o fâsâită şi după aia se retrage”. Fâsâita aia ar putea să o coste acum  pe Dinamo mai bine de 10 milioane de dolari. Seara aceasta trebuie să fie a Urziceniului. Măcar pentru munca şi sudoarea acelor jucători care au tras din greu şi au demonstrat cum se joacă într-un meci decisiv cu Dinamo. Marian Iancu i-a dat din păcate ocazia lui Becali să se hăhăie din nou într-un film în care nu merită nici măcar un rol secundar. Un film în care Urziceniul zboară… Şi la propriu şi la figurat. (FOTO)

Foto: GSP

În final o consideraţie. Urmează o săptămînă nebună. Timişoara va primi cele 6 puncte, iar titlul se va decide pe “Dan Păltinişanu”

 

Cu tupeu

La finalul meciului Dinamo-Poli, Dumitru Dragomir a spus la sport.ro: “N Doye trebuia să aibă marcaj om la om”. Nici eu nu înţeleg de ce nu a avut. A fost singurul care a pus în pericol Timişoara cu torpile de la 30 de metri. Poli s-a obişnuit cu o idee. Înscriem şi ţinem de rezultat. Mişcarea a ieşit doar o singură dată, cu Rapidul. Vasluiul era cel mai bun contra-exemplu. Poli nu avea voie să se retragă. Vom rămîne din nou cu ideea simplă: “Dacă dădea Stancu golul de 0-2!” Da, dar nu l-a dat. Şi după acea fază Poli a contat puţin în atac. “Aveam o tactică, dar am luat două goluri înainte de pauză. Am intrat nervoşi la vestiare, am reuşit să ne calmăm dar după 3 minute am luat din nou gol”, a spus Balint. Aşa şi? După aia ce ne-a mai blocat? 3-1 sau 5-1 nu sună la fel? Era marele meci cu Dinamo, partida mult aşteptată, dar un meci care din minutul 48 nu a mai avut istoric. “Domnule Iancu, dar totuşi poate vin cele 6 puncte”, a sunat prima intervenţie telefonică după finalul meciului. “Aşa şi? Ce să mai fac acum cu ele? În unele faze am fost penibili* Are dreptate. Campionatul practic s-a încheiat. Mai contează doar Cupa, iar CFR-ul pare că a renăscut. Parcă ar fi prea puţin, din nou, doar o poziţie de finalistă. În final, concluzia tristă. “Unde erau Cristi şi Vasile după ce i-am bătut cu 4-1 în Cupă? Acum dau cîte 3 interviuri şi ne iau la mişto. Din păcate noi sîntem de vină că le permitem acest lucru după cum am jucat astăzi. După cum am arătat nu avem faţă de campioni”, a spus şi Chivorchian. Şi atunci? Ce trebuie să faceţi ca Poli să fie campioană? Dacă nici pentru 100.000 de euro de jucător nu se obţine o victorie care putea să fie decisivă atunci concluzia nu este clară? Porniţi de la bază. Aduceţi jucători care sunt deja campioni şi care ştiu să lupte pentru acest obiectiv. Fără regrete şi alte lamentări. Chiar cu tupeu…

“Cine nu poate, pe acolo are ieşirea”. Este tactica cu cea mai mare reuşită. Arată-le drumul nea Gabi…

 

Recunoaşteţi personajele?

Am văzut poza asta în CanCan-ul de azi. Ei sunt încântaţi că îl ştiu pe Săpunaru. Celălalt băiat vă pare cunoscut?