După o seară perfectă, Savona a părut doar o mare greşeală. Un vânt groaznic şi o locaţie care se află prea departe de destinaţia de azi şi prea aproape de destinaţia de acum 2 zile! Aşa că azi a fost o zi cruntă cu 1112 km parcurşi într-o zi în care totul s-a mişcat fără oprire. Şi cînd ne-am oprit să mergem la budă părea că suntem pe autostradă. Peisajul de pe rivieră a fost exact acela pe care l-am aşteptat…
Dar parcă toată distracţia a fost dată peste cap de cifrele fără milă pe care le vedeam pe gps. 1086 de km până la oprirea din Castellon era o lovitură direct în moalele cojonesului meu stâng. Aşa că s-a abordat prima tactică de păcălire a adversarului. De exemplu la 999 de km au fost primele urale! „Mai avem doar 900 de km! Suntem în grafic”. Dar când gps-ul ne mai arăta vreo 399 de km, nici mulajul pe care m-am chinuit să-l fac toată ziua în scaun nu mai părea să zâmbească.
Montpellier, oraşul neprevăzut.
Până să ajungem însă la 399 de km am primit o altă lovitură în partea centrală a corpului. Mai exact pe la jumătatea drumului de astăzi s-a aprins un beculeţ sec pe bord, iar cartea maşinii spunea simplu. Opriţi că distribuţia e varză. Telefonul la Hyundai România transmitea acelaşi mesaj şi după doar 5 km de autostradă am tras brusc dreapta şi am aterizat în Montpellier. Şi ia nene Hyundai-u de unde nu-i.
După vreo 30 de minute de căutări, am slăbit în 2 ore cât pentru toată luna: „Să vedem, trebuie să o urcăm pe rampă”, a fost mesajul Hyundaiului francez. Şi caută băi hotel în mijlocul Franţei şi fă-ţi planuri cum să ajungi la meci fără 500 de euro pe care îi plăteşti să-ţi înlocuiască jumate de maşină. Transformări stomacale care nu pot fi explicate pe un blog serios, s.a.m.d. După 50 de minute de teste vine şi concluzia: „C”etait un erreur de l’ordinateur, mais vous avez des problemes avec le compresseur de l’air conditionee. Vous ne payez pas parce que c’est dans la garanti”. Mai exact… Eroare de calculator, problema cu aeru’ condiţionat! Păi băi bibi!!! De aeru’ condiţionat îmi pasă mie după ce vedeam cum mă întorc acasă cu pejou’? Cristian avea diagnosticul încă de cum s-a produs măreţia: “Non ti preocupare. Cu o resetare se pune totul la punct. Asta îţi vor spune şi medicii Hyundai”
Momentul ăsta neprevăzut ne-a dat însă ocazia să vedem un oraşel absolut fantastic!
Şi tot aici a fost şi momentul în care am văzut prima domnişoară cât de cât serioasă în cele 3 zile petrecute pe drum.
Cristian a reuşit să inducă în eroare toţi căcaţii care ne-au umilit cu tichetele de autostradă, MAI ALES ÎN SPANIA! Băi deci nu se poate aşa ceva! Din 30 în 30 de km plăteşti. 10,29 euro, 17, 12 euro, 4, 09 euro, 3, 15 euro, 4, 50 euro. N-am înţeles toată ziua care naiba este sistemul prin care îmi calculezi ăia 09 cenţi! Singura modalitate de protest a fost salutul, unul diferit, din gheretă în gheretă.
Bonsoir,
Bona sera,
Să trăieşti,
Buon giorno (cu un hăhăi tembel din partea amândurora pentru că se petrecea la 11 seara)
ŞI NU ÎN ULTIMUL RÂND, momentul maxim al zilei…
Bona sera…bona seraaaaa senorita!!! (într-un do major greu de reprodus)
Singura bucurie a Cristianului, care a condus ca un erou a fost balta din Montpellier cu care s-a pozat atât de mândru.
A urmat rapid şi în trecere Barcelona, care oricum ne-a luat vreo 30 de minute să ieşim din ea, fără să părăsim măcar de pe autostradă! Am forţat ca chiorii pentru a ajunge la Mihai şi pentru a mă ţine de o promisiune. Aşa că Mihai…AM PROMIS…AM VENIT!
Toată această postare a fost scrisă din maşină pentru ca ego-ul meu să poată digera cumva ultimii 200 de km. Am început să scriu la 203 km şi am terminat la 181. Dar nu vă puteţi imagina cât înseamnă 181 de km pînă la final după 900 de km în 12 ore. ARGHHHHHHHHHHHHH. Că iar vine ghereta cu plătitu!!!!!!!!!
